Locul și rolul evaluării în procedura insolvenței

Locul și rolul evaluării în procedura insolvenței

26th octombrie 2018

De-a lungul timpului, lucrând la rapoarte de evaluare pentru societăți aflate în procedura insolvenței, am luat ”la bani mărunți” Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență și am încercat sa înțeleg cât mai bine locul evaluării și importanța rezultatului acesteia în cadrul acestei proceduri.

Ca evaluatori autorizați, noi trebuie să respectăm atât Standardele de evaluare a bunurilor (SEV) valabile la data evaluarii, cât și legislația în vigoare. Analizând toate articolele din Legea nr. 85 în care se face referire la evaluare, mi-am dat seama că înțelegerea etapei procedurale în care se află societatea este esențială.

După identificarea etapei din procedură, în urma discuțiilor cu practicianul în insolvență, stabilim tipul de valoare (valoare de piață și/sau valoare de lichidare) pe care urmează să-l estimăm și premisa în care se va estima valoarea. Spre exemplu, conform SEV, valoarea de lichidare se poate determina în două premise: vânzare ordonată sau vânzare forțată.

Conform Standardelor de evaluare a bunurilor, premisa valorii sau utilizarea presupusă descrie condițiile în care este utilizat un bun. În funcție de situație, se utilizează una sau mai multe premise ale valorii.

Diferențele între valoarea de piață și valoarea de lichidare în premisa vânzării forțate pot fi semnificative. De aceea, este foarte important ca tipul și premisele valorii să fie discutate și stabilite împreună cu practicianul în insolvență înainte de începerea evaluării.

Legea prevede necesitatea întocmirii unor rapoarte de evaluare pe parcursul procedurii insolvenței, în cadrul mai multor etape ale acesteia. În acest articol am încercat o corelare între etapele procedurii și  solicitările uzuale de realizare a rapoartelor de evaluare pe care le primim de la practicienii în insolvență.

 

Etapa de observație

În etapa de observaţie, administratorul judiciar analizează situaţia juridică şi patrimonială a societăţii pentru a determina dacă sunt perspective reale pentru salvarea societăţii, pe baza unui plan de reorganizare, sau, după caz, dacă societatea trebuie lichidată, deoarece aceasta nu mai poate fi revitalizată.

În această etapă (înainte de votarea planului de reorganizare), evaluarea poate avea în vedere:

  • evaluarea garanțiilor aferente creanțelor beneficiare ale unei cauze de preferință, potrivit art. 103 din Legea 85/2014;
  • evaluarea în vederea fundamentarii planului de reorganizare.
  • evaluarea în vederea simulării procedurii de faliment (Art. 133, alin 4, litera d).

Planul de reorganizare poate să prevadă, nelimitativ, împreună sau separat:

  1. a) restructurarea operaţională şi/sau financiară a debitorului;
  2. b) restructurarea corporativă prin modificarea structurii de capital social;
  3. c) restrângerea activităţii prin lichidarea parţială sau totală a activului din averea debitorului;

În funcție de ce anume prevede planul, suntem solicitați să realizăm rapoarte de evaluare având ca scop:

  • evaluarea afacerii în cadrul procedurii de reorganizare;
  • evaluarea pentru întocmirea proiectului de fuziune/divizare propus prin planul de reorganizare;

Etapa de faliment

În etapa de faliment, toate operațiunile procedurii sunt îndreptate către lichidarea averii debitorului. Astfel, evaluarea poate fi solicitată pentru:

  • lichidarea patrimoniului în cadrul procedurii de faliment;
  • stabilirea valorii bunurilor ce se atribuie asociațiilor ca urmare a finalizării procedurii de lichidare și acoperire a masei credale;

În etapa falimentului, bunurile din averea debitorului vor fi evaluate atât în bloc, cât și individual. Evaluarea în bloc are în vedere fie evaluarea totalității bunurilor din averea debitorului, fie evaluarea subansamblurilor funcționale.

De regulă, noi suntem solicitați să evaluăm bunurile atat în bloc, cât și individual, și raportăm valorile estimate cu specificarea creditorului pentru care bunul respectiv este ipotecat.

În afara celor două etape prezentate anterior, întocmim rapoarte de evaluare la solicitarea  administratorului judiciar sau a lichidatorului și în alte situații prevăzute de lege – art. 5 alin. 71, art.  39 alin.  6, art. 123 alin. 11 litera a) și litera b), art. 131 alin. 2 litera b) pct. 2, art. 133 alin. 5 litera G,  art. 153. alin 3.

Ce trebuie să știm despre evaluarea în procedura insolvenței

Indiferent de etapa procedurii, sunt câteva aspecte foarte importante pentru noi, evaluatorii autorizați, pentru realizarea unui raport de evaluare complet și util tuturor participanților la  procedura de insolvență, aspecte ce trebuie cunoscute și de către solicitantul raportului de evaluare (practicianul în insolvență, respectiv lichidatorul):

  • Pentru identificarea activelor supuse evaluării, evaluatorul va solicita administratorului/ lichidatorului judiciar procesul verbal de inventariere a patrimoniului societății în insolvență, cu toate anexele aferente, în care se vor specifica bunurile ce fac obiectul ipotecilor, gajurilor, sechestrelor sau altor drepturi asimilate ipotecilor.
  • Dacă evaluarea se realizează pentru active care se grupează în ansambluri funcționale, se vor identifica bunurile ce formează ansamblul funcțional, iar evaluarea se va realiza atât pe ansamblu funcțional, cât și individual, în funcție de scopul evaluării. Gruparea pe ansambluri funcționale se poate face de către evaluator împreună cu practicianul în insolvență și, eventual, împreuna cu alți specialiști (de exemplu, în cazul liniilor tehnologice complexe, apelăm la specialiști în domeniul în care operează respectivul echipament).
  • Pentru evaluarea bunurilor imobile, identificarea acestora se realizează atât prin analiza evidențelor contabile și a rezultatelor inventarierii, cât și pe baza înscrierilor din Cartea Funciară și a inspecției în teren.
  • Evaluatorul trebuie sa cunoscă dacă un activ se va vinde individual presupunând că celelalte active sunt disponibile pentru același cumpărător, sau dacă elementul se va vinde individul presupunând că celelalte active nu sunt disponibile pentru același cumpărător.
  • Pentru evaluarea investițiilor imobiliare nefinalizate, se identifică în termenii de referință documentația aferentă proiectului și stadiul execuției.
  • Maşinile, echipamentele şi instalaţiile destinate să furnizeze diferite servicii sau utilităţi unei construcţii sunt adesea integrate în construcţie şi, odată instalate, nu pot fi separate de aceasta. Astfel de exemple se referă la instalaţiile pentru furnizarea de energie electrică, gaz, căldură, aer condiţionat sau pentru ventilaţie şi la echipamente, cum ar fi lifturile. Din acest motiv, dacă acestea sunt evidențiate separat în listele de inventar, ele nu vor fi evaluate individual, valoarea acestora fiind inclusă în valoarea construcției din care fac parte.
  • Pentru evaluarea activelor necorporale este foarte important ca acestea să fie definite în mod clar în ceea ce privește tipul acestora și drepturile legale sau interesele asupra acestora.
  • Pentru evaluarea stocurilor, evaluatorul trebuie să identifice bunurile pe categorii de utilizare (materiale electrice, materiale de constructii, carburanți etc.) și ar fi foarte util dacă împărțirea pe aceste categorii ar fi realizată chiar la momentul inventarierii, scurtând astfel timpul necesar pentru întocmirea rapoartelor de evaluare.
  • O speță deosebit de complexă și mult discutată în ultima perioadă este evaluarea creanțelor societății debitoare în cadrul procedurii insolvenței. Aceasta presupune, înainte de toate, identificarea și înțelegerea contextului care a stat la baza acceptării de către creditori a acestui tip de garanție.

Acestea sunt doar câteva aspecte foarte importante care ar trebui cunoscute atât de evaluator, cât și de cel care solicită evaluarea și care ar trebui stabilite înainte de a demara activitatea de evaluare. Este nevoie de o colaborare strânsă între practicienii în insolvență și evaluatori pentru a ne asigura că termenii de referință sunt identificați corect, iar premisele evaluării sunt stabilite clar de la început.

Standardele de evaluare precizează necesitatea stabilirii, în baza unui contract scris, a unor termeni de referință care au rolul de a ne asigura că toate aspectele sunt clar stabilite și agreate de ambele părți (evaluator și solicitantul raportului de evaluare) înainte de a demara activitatea de evaluare.

Este evident că știind premisa în care se face evaluarea (implicit etapa în care se află societatea în cadrul procedurii de insolvență), precum și tipul de valoare necesar fiecarei etape (valoare de piață sau valoare de lichidare), cresc șansele ca rapoartele de evaluare să fie adecvate cu utilizarea lor în luarea unor decizii în cadrul procedurii insolvenței.

În cadrul procedurii de insolvență, evaluatorul autorizat este unul dintre actorii cu un rol foarte important, acest rol fiind îndeplinit cu condiția să știe și să înțeleagă foarte bine impactul rezulatului evaluării asupra deciziilor pe care părțile implicate trebuie să le ia pentru societățile respective.

Articol scris de Anuța Stan, publicat în revista Phoenix – Revista de insolvență nr. 65 (iul-sep 18) – https://www.unpir.ro/documents/phoenix/pdf/revista-phoenix-65.pdf